În sfârșit, stadioanele vor avea dreptul să-și privească în ochi, de aproape, oamenii pentru care au fost construite. La fel, și jucătorii, antrenorii, toți se vor revedea cu fanii pe care îi așteaptă de atâta timp. Și reciproca e la fel de valabilă, desigur.
Din acest sfârșit de săptămână, apoi sâmbăta viitoare, odată cu disputarea ediției, din actualul sezon, a finalei Cupei României, dintre Universitatea Craiova și Astra Giurgiu, accesul spectatorilor va fi permis. Liga Profesionistă de Fotbal a salutat decizia comună luată de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Ministerul Sănătății și Ministerul Tineretului și Sportului de a permite revenirea, din data de 15 mai, a fanilor, acolo unde le este locul, fie și în proporție de doar un sfert din capacitatea stadioanelor.
În același spirit de pasiune pentru fotbal, pe care cred că nu puțini l-am demonstrat în toată această perioadă extrem de grea, de la declanșarea primei stări de urgență, în 16 martie anul trecut, urmată de mai multe perioade în care, cu toții, ne-am aflat în stare de alertă, iată-ne acum într-o altă stare, cea de a permite celor mai importanți oameni din fenomenul fotbal să vadă de aproape ceea ce au trăit, în acest timp, de la distanță.
Reguli respectate, dialog permanent cu autoritățile sanitare, cu MTS și FRF, deopotrivă, acestea sunt elementele care au permis spectatorilor fotbalului să se întoarcă, în aceste zile, acasă.
De asemenea, transparența, responsabilitatea și solidaritatea unei lumi, cea a sportului-rege, au avut darul de a mișca lucrurile și oamenii, în sensul recuperării unei stări de spirit care părea pierdută, la un moment dat. Și, iată, în cele din urmă, am reușit.
E, însă, o discuție mai amplă aici, care depășește strict aria sportului, fără a o exclude, totuși. Și anume cea despre așteptare. Despre răbdare, despre puterea de a absorbi trecerea timpului și de a o percepe ca pe un factor cu final fericit. Pe scurt, despre speranță în vremuri care, pe mulți, ne-au speriat. Și, îmi place să cred că e adevărat și acest lucru, vremuri care ne-au și făcut mai rezistenți la amenințările unei societăți globale răvășite, la rându-i, de teamă și neprevăzut.
La fotbal nimic nu s-a pierdut. Nici puterea de seducție, nici cea de crea performanță, nici măcar aceea de a susține o anumită stare polemică. Ziua în care fanii au putut fi prezenți la TOATE meciurile din Casa Liga 1 a venit, fie ea și supusă unor reguli și condiții impuse de starea generală de sănătate a societății. Tocmai de aceea nu trebuie să uităm prin ceea ce am trecut, câte eforturi materiale și chiar și emoționale s-au făcut, cât am crezut în această secvență petrecută în spațiu-timp: stadioane cu fani în tribune! Și cu tot ce presupune acest lucru.
De aici înainte însă, să nu pierdem nicio clipă din vedere această ipoteză, totul va fi și mai atent planificat, spectacolul va fi cumva altul, în aceeași măsură în care desfășurarea faptelor din societate nu era simplă nici înainte de pandemie.
Fanii vor remarca, și pe bună dreptate, că stadioanele vor fi trei sferturi goale. Că întoarcerea în tribune e așa cum e. Că peste criteriile și obligațiile impuse de fotbal, și cu care se obișnuiseră, vor fi apărut altele, transferate dintr-o societate aflată ea însăși sub stare de asediu de mai bine de un an. Dar toate acestea sunt, în același timp, și cu o doză de paradoxal împrumutată din viața reală, semne ale normalității.
Pentru că fanii urmează niște pași, urcă niște trepte, ca noi toți, până la a putea fi acolo unde merită, într-un număr pe care ei îl vor. Și asta ține tot de specificul perioadei.
Să sperăm,însă, că nu peste mult timp, vom putea privi înapoi cu credința că am făcut pentru ei măcar tot atât cât au făcut ei pentru fotbal în atâția și atâția ani.
