Un sfârșit e un început, parcă astfel suna refrenul unui celebru cântec, nu-i așa? Ei bine, și în fotbal, ca și în viață, de adevărul acestei afirmații ne lovim aproape cu fiecare ocazie care implică un alt capitol, mereu și mereu altul. Pentru că întotdeauna încheierea unuia dintre ele reprezintă deschiderea altuia, aducând încă și mai multă speranță într-un demers care ne aparține sau care, cel puțin, ne poate include.
Cupele europene se reiau în doar câteva zile, Champions League, Europa League și UEFA Conference League, acolo unde fotbalul românesc, în această cea de-a treia competiție așadar, este în continuare reprezentat, de chiar campioana din Superligă, CFR Cluj. Cele opt titluri, între care ultimele cinci consecutive, demonstrează multe.
Vom avea joi, 16 februarie, prima manșă din duelul de gală dintre CFR și Lazio Roma, iar, odată cu el, un foarte bun prilej pentru noi de a relua drumurile europene, cele care dețin o atât de mare importanță în economia și în spiritul chiar al unui club cu pretenții.
Europa redevine și a noastră prin performanța clujenilor, aflați, din fericire, nu la prima ispravă de acest gen și, sunt absolut convins, nici la ultima. Va fi o dublă manșă în care Dan Petrescu și ai săi elevi pleacă, desigur, cu șansa a doua, ținând cont de pleiada vedetelor care alcătuiesc echipa celebrului Maurizio Sarri, între care Ciro Immobile, Pedro, Luis Alberto ori Milinkovic-Savic. Povestea acestora este, de asemenea, una care se petrece pe traseele oferite de Europa fotbalistică de azi. Ca și a noastră.
Francezii, prin genialul Voltaire, care a lansat această expresie în piesa lui, “Charlot”, obișnuiesc să spună “et voilà justement comme on ecrit l’histoire”, adică, în traducere liberă, “iată cum se scrie istoria”. Extrapolând, fotbalul românesc își poate scrie propria istorie sau, mai degrabă așa, își poate continua șirul performanțelor europene, care au fost, nu puține și care trebuie să vină și în perioada următoare. Cadrul european este scena de care avem cu toții nevoie. De o confirmare a valorii, de imaginea dată de competițiile continentale, nu în ultimul rând, chiar și de banii, nu puțini, care pot veni de acolo. Iată o gamă întreagă de motive care să transforme orgoliile în acțiune efectivă.
Primul meci, așadar, la Roma, joia care vine, pe 16, iar returul, o săptămână mai târziu, la Cluj, pe 23 februarie. S-ar putea să fie ziua unei mari confirmări în ceea ce privește identitatea noastră în Europa de azi. De ce nu?
