Ne-am obișnuit cu toții, de zeci de ani, cu inițialele acestea: FC. Fotbal Club. De regulă, sunt așezate, folosite, mă rog, înaintea denumirii populare, clasice am putea spune, a respectivului…club. Avem F.C. Argeș, de pildă, ori F.C. Barcelona. FC. Voluntari sau F.C. Bayern München. Cluburi de fotbal care înseamnă o anumită familie, care denotă o anumită organizare, conduită, chiar o tradiție importantă, acolo unde este cazul.
În definitiv, ne-am obișnuit să le spunem astfel și să ne legitimăm noi înșine, ca suporteri ori ca oficiali ai vreunei astfel de entități. Dar ce este, de fapt, un club de fotbal? Care sunt principalele sale caracteristici, unde îl așezăm pe o tablă a valorilor?
Mă refer aici la societate, dar și la configurația sportului în sine, în spațiu absolut, desigur. Am putea spune că un club este totul în fotbal? Probabil că da, deși discuția e mult mai amplă. În orice caz, dacă nu e totul, rămâne o entitate extrem de importantă.
Esența în fotbal este maniera în care este organizat un club, iar scopul, bineînțeles, pentru care ia ființă acesta este succesul, performanța. De altfel, paradigma triumfului în sport merge în perfectă legătură cu așezarea solidă în proiect a cluburilor.
Francezii, care au inventat aproape totul în materie de competiție, fie ea mondială, prin Jules Romet, sau europeană, prin genialii ziariști de la L’Equipe, au o vorbă: “À l’oeuvre on connaît l’artisan”, adică, traducând liber, “pe autor îl cunoști după operă”, ceea ce la noi ar echivala și cu “omul sfințește locul”, sau, în cazul discutat de noi, clubul!
Pentru că, desprins din scrierile celebrului La Fontaine, citatul devenit proverb spune că în toate întreprinderile, esența e omul, profesionalismul lui, capacitatea sa de a construi, de a manageria. În cazul nostru, opera este clubul de fotbal. Iar aici, fără să nominalizez, șirul performerilor și al performanțelor, este, din fericire, destul de lung…
Avem cluburi puternice, unele mai noi, altele cu tradiție impresionantă, și avem și modele de urmat în ceea ce privește marile întreceri, fie ele interne sau internaționale.
În definitiv, o constatare care poate ține loc de concluzie. Altfel, modelul poate fi în noi înșine sau prin noi înșine. Fotbalul are această capacitate universală de a decanta, atunci când este cazul, esențele și procesul devine unul care poate duce la progres.
Un club bun nu e obligatoriu un club mare, ci unul sănătos, din toate punctele de vedere și după toate criteriile de performanță.
