Probabil că fotbalul este perceput de cele mai multe ori corect. În sensul de joc, de sport, de fenomen care implică și un anumit grad de “entertainment”, de adevărată bucurie pentru oamenii din tribune ori pentru cei care îl privesc de la televizor.

Seriozitatea și eficiența sunt și ele două elemente obligatorii în cazul în care am încerca o definiție a acestui joc și o proiecție a sa în societate, de-a lungul anilor. Fotbalul e atât de impresionant (era să scriu… impresionist!), încât capacitatea lui de a provoca emoții pare a fi, pentru fani, infinită. La fel și cea de a strânge stări de spirit, amintiri și speranțe. Însă toate acestea nu se produc fără încă un element-cheie, și anume educația din fotbal. Munca și educația, pur și simplu.

Bineînțeles, munca e prezentă în viața unui jucător, așa cum e și talentul de fotbalist! De antrenor, de preparator fizic, de medic sau de maseur, de președinte, de conducător în fotbal etc. De muncă și de talent, în definitiv, este vorba în orice construcție. Ce face însă fotbalul atât de special? Dar este oare cu adevărat deosebit de celelalte sporturi?

Cred că da, este un fenomen social special și da, este diferit de oricare alt sport grație popularității sale fără egal. Francezii au o vorbă în acest sens, cum că totul în viață pleacă de la muncă, de la educație, de la responsabilitate față de tine însuți, dar și față de încrederea pusă de ceilalți în tine. Și spun astfel cei care au inventat Cupa Campionilor European și Cupa Mondială și care acordă, de atât de mult timp, “Balonul de aur” și “Gheata de aur”: “ Chaque enfant qu’on enseigne est un homme qu’on gagne”. În traducere, “fiecare copil pe care îl instruim este un om pe care îl câștigăm”.

E vorba de rolul cărții, de rolul învățământului, toate acestea presupunând multă muncă.
Nici în fotbal nu s-a găsit vreun om născut învățat, talentul e important, desigur, dar fără muncă, fără școală, fără, dacă admiteți, o “Academie de fotbal” în care creșterea și dezvoltarea să fie atent monitorizate, nu se poate face performanță. De niciun fel.

Educația unui fotbalist nu înseamnă și nu se rezumă doar la “abecedarul fotbalului”, așa cum se spune, adică pasă, preluare, stop, șut la poartă etc. Sigur, toată această gamă de tehnică individuală devine necesară în creșterea unui talent, dar la fel de importantă este felul în care acel talent se raportează la jocul propriu-zis și la societate.

De aceea fotbalul, prin popularitatea sa, este atât de influent și generos, în definitiv.