Cărțile cu ajutorul cărora fotbalul a declanșat acțiunea de cucerire a lumii nu sunt deloc puține. Dimpotrivă, numărul lor devine uriaș, pe zi ce trece, și e aproape imposibil de accesat o statistică pe această temă. Bibliotecile sunt mici, visele tot mai multe și mari.
Realitatea, mult mai complexă, arată că suporterii trăiesc nu doar ce văd pe gazon, ci și ceea ce primesc, ca emoție și informație, în cărți, ziare, reviste, de specialitate sau nu.
Și atunci, nu cred că e un demers inutil să mărturisesc aici ce cărți m-au apropiat de acest fenomen cu impact planetar, într-un mic univers personal, și, poate, paradoxal.
Înainte de toate, desigur, cărțile lui Ioan Chirilă și “Gazeta Sporturilor”, iar, ceva mai târziu, cotidianul “Prosport”. Între volumele celui căruia lumea s-a obișnuit să-i spună, încă din timpul vieții, cu admirație și căldură, “nea Vanea”, volume care m-au impresionat, aș pune în capul listei “Argentina ‘78”, “Espana ‘82”, “Frumoasele noastre duminici” și “Mexicul… această fata Morgana”. Cărțile despre Mondiale, așadar. Să nu uit și “Mexico ‘70. Jurnal sentimental”. Ba, aș adăuga aici și “Pe marile bulevarde ale fotbalului”, carte dedicată campaniei de calificare a echipei noastre naționale la Turneul final al Campionatului European din Franța, din anul 1984. Ce cărți, ce scriitor genial!
Din literatura străină am rămas cu multe experiențe minunate de cititor, dar, parcă, nici una atât de intensă precum cartea lui Alain Fontan, “Perla neagră”, dedicată celui mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, brazilianul Edson Arantes do Nascimento, zis Pele.
Astfel, mă gândesc, după toți acești ani și multe aventuri literare, că nu întotdeauna poate fi adevărat ceea ce a scris marele poet latin Ovidiu, exilat fiind la “Pontus Euxinus”, și anume că “Non opus est verbis, credite rebus”. Adică, în traducere liberă, “nu-i nevoie de vorbe, credeți faptele!” Uneori, și vorbele sunt foarte importante, și mai cu seamă cuvintele scrise. Au rostul lor, puterea lor de convingere și de seducție…
Ziare precum cele enumerate mai sus, dar și cele din Europa, ca “L’Equipe”, “La Gazzetta dello sport”, “MARCA”, “As” sau reviste ca “Onze mondial”, “Guerin sportivo”, au avut și încă mai au darul de a completa un tablou al fotbalului, din bibliotecă ori birou. Totul devine important într-o lume cucerită definitiv de on-line, de site-uri și de rețelele de social-media. Și cu atât mai prețios e fotbalul cu cât deține, iată, pentru fiecare dintre noi, astfel de amintiri concrete, pe hârtie și între coperți…
