Cum suntem acum în situația de a avea încredere, aproape necondiționat, în noi înșine, la fel eram la începutul anului (din care mai sunt de trecut doar câteva zile), în situația de a ne îndoi de orice. A fost un an în care răbdarea ne-a fost pusă la încercare, mai mult decât oricând și mai mult decât știam că suntem în stare să suportăm. Și despre calitatea de a avea răbdare în vremuri complicate vreau să scriu astăzi, aici.
Odată cu terminarea meciului dintre CFR Cluj și Universitatea Craiova, cu o remiză albă, ultimă partidă a ultimei etape a turului de campionat, e bine să încercăm un bilanț.
Știu foarte bine, vine Crăciunul, e nevoie să ne desprindem un pic din caruselul amețitor al acestui 2020, iar dacă vom reuși acest lucru, cu răbdare, în primul rând față de noi înșine, cum am mai spus ceva mai sus, va fi o victorie.
O victorie asupra timpului, una asupra slăbiciunilor și vulnerabilităților noastre, o victorie a răbdării cu care am construit această rezistență în fața pandemiei și a neîncrederii în forțele noastre.
“Patience for poltroons”, spune Shakespeare, pe care îmi place să-l recitesc din când în când, în această perioadă de care vorbim poate mai des ca oricând altă dată. Replica îi aparține Lordului Clifford, în tragedia Henric VI, iar în traducere ar suna cam așa: “Răbdarea-i bună pentru lași”...
Oare? Oare, zic eu acum, la final de an crâncen și plin de elemente neprevăzute?
În contextul tragediei shakespeariene, poate fi vorba de un adevăr, mai mult ca sigur că lucrurile stau astfel. Suntem acolo în plin secol al XV-lea, în care bătăliile pentru putere dintre familiile domnitoare ale Angliei, lupte cunoscute ca alcătuind “Războiul celor două roze” erau devastatoare, cu consecințe pe măsură.
Familiile nobiliare care îl sprijineau pe Henric și care luptau purtând ca semn distinctiv trandafiri roșii la pălărie aveau ca scop înlăturarea adepților și partizanilor ducelui de York, ale căror flori distinctive erau trandafirii albi.
Adepții lui Henric vor să acționeze rapid și fără să mai piardă timpul, dar Regele le cere să mai aibă răbdare. Atunci apare în piesă replica, devenită între timp celebră, “răbdarea e bună pentru lași”!
Însă, ca să trag turta pe spuza mea, tot marele Will spune în Othello, prin vocea personajului Iago, unul dintre cele mai celebre nu doar din opera lui Shakespeare, ci din întreaga literatură universală, cum că “How poor are they that have no patience”! Adică: ce săraci sunt cei ce nu au răbdare! Sau, mai pe românește, “cu răbdarea treci marea”!
Astfel cred că am trecut peste toate provocările acestui an 2020: cu răbdare. Cu credința că vom reuși, cu încredere în ceea ce știam să facem, dar mai ales cu răbdare. Și probabil că am reușit ceva, din moment ce acum putem privi înapoi cu recunoștiință și înainte cu speranță!
Crăciun fericit!
La mulți ani fotbalului românesc și dumneavoastră, tuturor!
