Oamenii sunt, de fapt, realizarea propriile lor proiecte. Pentru că, inițial, reprezintă o proiecție a părinților, a școlii, a unor experiențe anterioare, apoi una a celor personale.
Nu se poate concepe absolut nimic durabil fără un plan, demonstrația aproape că nici nu mai este necesară, viața primind întotdeauna confirmarea în acest sens.
Fotbalul nu este altceva decât o secvență de viață. Una extrem de populară, de disputată, care se aliniază acestor reguli ale proiectelor generatoare de performanță.
În finalul acestei săptămâni începe Superliga și țin să urez mult succes tuturor celor 16 cluburi care alcătuiesc Liga Profesionistă, să reușească în tot ceea ce și-au propus!
Pentru că și în cadrul competiției noastre este vorba, la modul cel mai firesc, tot despre o proiecție a sentimentelor în acțiune, o proiecție și o atingere a obiectivelor, desigur.
Fotbalul românesc are nevoie de proiecte, de oameni ambițioși, de profesioniști. Așa cum toate marile succese pe care echipele din România le-au avut, de la semifinala de Cupă UEFA a Universității Craiova din 1983, până la cea a Stelei din 2006, din aceeași competiție europeană, trecând prin triumful clubului militar din 1986, în Cupa Campionilor Europeni, în fața Barcelonei, sau prin cel din Supercupă, din 1987, în fața lui Dinamo Kiev, toate aceste succese, cum scriam, au fost rodul unor proiecte.
La fel cele două semifinale ale lui Dinamo, în Cupa Campionilor Europeni, în 1984 și, respectiv, în Cupa Cupelor, în 1990, sunt consecințe ale unor planuri de dezvoltare foarte bine puse la punct.
Totul e să avem baza foarte solidă în tot ce construim, asta e ideea. Și să plecăm de la lucrurile sigure, de la “posibil” la “probabil”, cum se scria pe vremuri în ziarul “Sportul”.
“Certa amittimus dum incerta petimus” spuneau latinii, adică, în traducere liberă, “îndepărtăm lucrurile sigure și le căutăm pe cele nesigure”. Asta ar fi o greșeală, în opinia mea. Evident, și filosofia populară românească are o expresie echivalentă, “să nu dai vrabia din mână pentru cea de pe gard”, ceea ce presupune o mare atenție la evaluarea pe care cu toții suntem obligați să o facem înainte de a lua o hotărâre. Nu e vorba despre teama de decizie, ci, în primul rând, despre analiza corectă a oportunităților de dezvoltare. În fotbal, modelul de succes este exact acesta, în care obiectivele se sprijină pe cunoașterea temeinică a realității, și în care proiectele reușite sunt o consecință a acesteia.
