Se află, în aceste zile, în plină desfășurare, și va ține până pe 19 iulie, Turneul Final al Campionatului Mondial de fotbal și cred că ar merita, și din acest colț de pagină, câteva considerații, demers cu care sper să nu vă plictisesc.
Mai întâi de orice, trebuie să subliniez un fapt care se evidențiază însă și singur, și anume durata acestui Turneu final, cea mai mare din istorie, cinci săptămâni, cu, iarăși record, cele mai multe meciuri la o Cupă Mondială, 104!
Sunt multe, poate prea multe, ținând cont și de sezoanele extrem de solicitante pe care jucătorii prezenți la competiția găzduită de Mexic, Statele Unite și Canada tocmai le-au încheiat. De aici poate și o stare de oboseală, cu atât mai pregnantă la selecționatele care au ca obiectiv titlul suprem, cu cât acestea au în componență și cei mai solicitați fotbaliști. Este de văzut în ce măsură aceștia își vor reface forțele și recupera prospețimea, obligatorie când au în perspectivă fazele finale ale campionatului. Deocamdată, rezultatele surprinzătoare înregistrate până acum au drept explicație și această stare de oboseală, destul de evidentă în cazul marilor favorite.
Și mă gândesc acum la partide precum cea dintre campioana europeană en-titre, Spania, și reprezentativa Insulelor Capului Verde, încheiată 0-0, ori la cea dintre Egipt și Belgia, având ca deznodământ o altă remiză, 1-1. Ba chiar și la victoria Australiei, cu 2-0, în fața unei selecționate a Turciei având fotbaliști cu mult mai titrați, precum Arda Guller de la Real Madrid ori Kenan Yildiz de la Juventus Torino. Dar, știți cum se spune, mai este mult mai departe, iar favorite care au început cu stângul competiția au mai fost. Cel mai recent exemplu, la ediția precedentă a campionatului mondial, disputată în Qatar, când Argentina, care avea să triumfe în finală, a pierdut primul meci, în fața selecționatei Arabiei Saudite, cu 1-2, deși Messi deschisese scorul, dacă nu mă înșel. Deci, se mai întâmplă și astfel de…surprize!
Altfel, competiția mi se pare destul de complicată, tocmai ținând cont de această stare de oboseală evidentă, la care aș adăuga stresul generat nu doar de miza punctelor, ci și de distanțele destul de mari pe care competitoarele le au de parcurs, dacă nu de la un meci la altul, cu siguranță de la o fază a turneului la alta! Nici căldura nu e de neglijat…
Altfel, meciurile mi se par mai degrabă interesante și captivante chiar, mă aștept însă ca, pe măsură ce se înaintează în competiție, ele să devină tot mai “închise” și mai dramatice! Vom vedea dacă am avut dreptate.
