În octombrie 2004 eram la Praga, pentru meciul naÅ£ionalei cu Cehia, din preliminariile Cupei Mondiale din 2006. Două lucruri, între multe altele, mi-au rămas bine păstrate în memorie. Primul este imaginea selecÅ£ionerului de atunci, Anghel Iordănescu, aÅŸezat cuminte la pian, în holul hotelului, parcă Marriott, rugat fiind de mine să pozeze astfel pentru prima pagină a ziarului de sport la care lucram acum 8 ani. Generalul a sugerat chiar ÅŸi titlul reportajului, „JucaÅ£i aÅŸa cum vă cânt!”, dar băieÅ£ii lui nu l-au ascultat, pierzând a doua zi, în 9 octombrie, pe „Toyota Arena”, în urma unui penalty provocat de Åžoavă, slăbiciunea generalului ÅŸi veriga praf a naÅ£ionalei.
În după-amiaza dinaintea zilei jocului, tricolorii nu s-au dus să-ÅŸi vadă colegii mai tineri, cum era vorba, ci au vizitat oraÅŸul (absolut splendid!), Mutu fiind oprit, aproape fără răgaz, pentru autografe ÅŸi poze. La un moment dat ne-am intersectat, într-un loc în care grupul lui îl aÅŸtepta pe Pancu să iasă dintr-un magazin care îl cucerise pe atacantul lui BeÅŸiktaÅŸ – atunci – cu un set de pahare din cristal de Bohemia.
Mutu sosise la Praga cu câteva zile în urmă, fugind practic de la Londra, din cantonamentul lui Chelsea, unde Mourinho îi interzisese să plece atât de devreme la lot. Fusese urmat în Cehia ÅŸi de o amendă uriaşă din partea englezilor, deÅŸi FRF îl sensibilizase pe Blatter, ÅŸeful FIFA, iar aceasta îi dăduse dreptate lui Adrian.
Cum spuneam, aÅŸteptându-l pe Pancu, Mutu s-a apropiat de mine, ne-am strâns mâinile, „noroc! salut!” ÅŸi, deodată, a început să spună niÅŸte cuvinte care mi s-au părut ciudate în contextul respectiv, dar m-am abÅ£inut să fac vreo remarcă, timp de câteva secunde. Cuvintele îmi sunau foarte cunoscut, deÅŸi... „Sunt cunoscute?” a început să râdă Mutu. „Păi, e editorialul tău din Pro Sport din ziua de...” Åžtia ÅŸi ziua când apăruse, ÅŸtia ÅŸi tot textul pe dinafară, la virgulă. Nu era însă o stratagemă, pur ÅŸi simplu îi plăcuse sau îl intrigase, nu mai reÅ£in. Am mers apoi împreună spre hotel, se înserase deja ÅŸi am discutat câteva minute lungi. Mutu era extrem de deschis, montat să-i batem pe cehi, mai ales că nici Chivu nu fusese lăsat să vină la lot, iar apoi se accidentase în cantonamentul Romei. La cehi lipsea „Balonul de Aur” din 2003, Nedved, retras din naÅ£ională, dar erau Galasek, Rosicki, Milan Baros sau Koller. Mutu însă nu părea deloc impresionat nici de cehi, nici de amenda primită de la Chelsea, nici de Mourinho, pe care îl provoca, râzând, în absenţă, dar evenimentele ulterioare au dovedit că ÅŸi în prezenţă, nici de Iordănescu, de nimeni ÅŸi de nimic, cum se zice. Åžtia însă ce se va întâmpla cu noi, cu fotbalul nostru, care va muri (între timp s-a ÅŸi întâmplat, odihnească-se în pace!), ÅŸtia că va intra în război cu Chelsea ÅŸi nu părea înfricoÅŸat, mai degrabă nerăbdător să revină la Londra să le spună în faţă ce crede despre ei, ÅŸtia cine ÅŸi ce scrie în presă ÅŸi care dintre ziariÅŸti răspund la butoane, ÅŸtia că va cădea în picioare oricând ÅŸi oricum ÅŸi oriunde. Păşea agale, în treningul oficial al tricolorilor ÅŸi vorbea la fel de egal. Nu era atunci la momentul consumului de cocaină sau poate era, dar abia în câteva zile, săptămâni avea să se producă oficial anunÅ£ul englezilor ÅŸi scandalul să izbucnească.
Mutu însă era, în acea seară, la Praga, de-o luciditate ÅŸi de-o inteligenţă care m-au clătinat în niÅŸte convingeri. Mi-a plăcut ÅŸi am crezut în el. A doua zi însă, Mutu n-a avut cu cine juca ÅŸi am pierdut. Era prea singur, prea izolat, prea ciudat în ceea ce gândea pe teren. După 8 ani, lucrurile nu stau altfel. A, ba nu, nu mai e Åžoavă la lot. Nici Generalul. Dar e PiÅ£urcă. Ceea ce e dramatic, înfiorător, fără de speranÅ£e. Iar Mutu a îmbătrânit puÅ£in ÅŸi a ajuns la Ajaccio, ceea ce e dramatic, înfiorător, aproape fără speranÅ£e. E puÅ£in, nu? Sau poate prea mult pentru noi, ca să mai credem că fără eroi, fără valori, fără oameni adevăraÅ£i se mai poate face ceva. A, ba da, se mai poate, să batem Estonia ÅŸi Andorra. Dar asta e totul. Adică e maxim, dacă vreÅ£i. Maxim, am zis!!
