AÅŸadar, o influenţă, o poveste ÅŸi o amintire. În anii 2006-2008, în care Aradul mi-a fost gazdă ÅŸi, nu o dată, chiar decor însufleÅ£it al încercării de a înÅ£elege viaÅ£a, am simÅ£it că oraÅŸul are, încă are, un destin care a rămas dator unui personaj. Cel care a construit o legendă, o legendă care rămâne în picioare ÅŸi azi, ÅŸi probabil pentru totdeauna. Se numeÅŸte Francisc Neuman.
În anii pe care i-am amintit căutam să refacem o istorie a echipei UTA, să luăm povestea de la începutul ÅŸirului de amintiri, imagini ÅŸi fotografii alb-negru. AÅŸa am ajuns la doamna Theea Haimovitz, o orădeancă senzaÅ£ională, cu triplă cetăţenie, română, israeliană ÅŸi americană, trăitoare în Statele Unite, parcă în Seattle ÅŸi New York, dar ÅŸi în Tel Aviv. La Arad, când venea „la origini”, avea casa ei, casa prietenelor din liceu. Ori hotelul Astoria, unde era ÅŸi sediul clubului, în care Nicolae Bara, patronul, încerca să pună pe rol destinul unei echipe care scrisese istoria fotbalului la capitolul cu sânge albastru.
Am găsit-o „pe surse”, cum se spune, pe doamna Theea, prin intermediul Ambasadei Israelului. Aflasem din Arad că există o doamnă care l-a cunoscut pe Andrew, fiul lui Francisc Neuman,baron, patron al echipei UTA ÅŸi, în general, a tot ce era puternic ÅŸi valoros în Aradul primei jumătăţi a secolului trecut.
Ne întâlnim cu doamna Theea, o prezenţă fermecătoare ÅŸi o femeie superbă, proprietara unei firme de cosmetice pe bază de plante, ÅŸi într-adevăr prindem firul poveÅŸtii. Familia Neuman vine în România undeva pe la 1850. Prima dovadă a prezenÅ£ei ei în Arad e din 1851, când fraÅ£ii Neuman apar ca deÅ£inători ai fabricii de spirt ÅŸi drojdie.
Mai târziu, în primăvara lui 2007, doamna Theea ne pune în legătură cu Dionisie Piros, un profesor pensionar, membru al Comunităţii EvreieÅŸti din Arad, un intelectual de mare fineÅ£e, om care în tinereÅ£e, puÅŸti de liceu fiind, fusese martor direct al multora dintre actele celui care a inventat UTA. Åži asta pentru că este fiul directorului economic (contabilul-ÅŸef, dacă vreÅ£i!) al tânărului magnat.
AÅŸa aflăm povestea mai departe. În 1862 fraÅ£ii Neuman, care părăsiseră GaliÅ£ia din cauza pogromurilor anti-evreieÅŸti, nu puÅ£ine la început de secol XIX, de curând stabiliÅ£i în Imperiul Austro-Ungar, sunt menÅ£ionaÅ£i în arhiva Primăriei Arad ca deÅ£inători ai unei mori cu abur care măcina grâu ÅŸi dădea „o bună făină”.
Sunt trei: Adolf, Daniel ÅŸi Samuilă Neuman. Fiecare dintre ei are la rându-i câte un băiat: Adolf Junior, Alfred, respectiv Carol. Din 1913 Împăratul de la Viena decide ca Adolf Neuman ÅŸi fiul său Adolf Junior, ca ÅŸi fratele Daniel să primească titlul de baron al Imperiului pentru faptele deosebite în sprijinul comunităţii lor. Doar 27 de familii de origine evreiască din Imperiu au primit acest titlu nobiliar, ceea ce însemna cu adevărat un cerc foarte restrâns.
În fine, intrăm în secolul fotbalului. După ce în Europa miÅŸcările de extremă dreapta antisemite se înmulÅ£esc, iar regimurile fasciste se instalează în Italia lui Mussolini, în Spania generalului Franco ÅŸi mai ales în Germania cancelarului Adolf Hitler, Carol Neuman emigrează în Statele Unite. Nepotul său, Alfred, fiul baronului Daniel Neuman, rămâne la conducerea familiei ÅŸi a afacerilor ei. Alfred are trei copii, doi băieÅ£i, Eduard ÅŸi Francisc ÅŸi o fată, Maria. Eduard, mai mare, primeÅŸte să se ocupe de fabrica de spirt, prima afacere a celor din neam. Saga familiei spune că, înainte de a pleca la New York, Carol îl trimite pe nepotul său, Francisc, în care vede cel mai întreprinzător spirit al Neuman-ilor, la Londra, să studieze ingineria textilă în locul în care fusese ea inventată.
Acolo, Francisc descoperă prima iubire a vieÅ£ii sale. Este ca ÅŸi el, de origine nobiliară ÅŸi are pe emblemă desenat un tun. Se numeÅŸte Arsenal Londra ÅŸi e echipa cartierului Highburry, acolo unde tânărul baron - are 22 de ani! - se înscrie între cei mai statornici suporteri. Etapă de etapă, Francisc este în tribuna lui Arsenal, dar studiile au o încheiere,ca toate în viaţă. Se întoarce la Arad, în România, Å£ara lui. Din 1935 preia toate afacerile familiei, inclusiv fabrica de spirt a fratelui său, Eduard.
OraÅŸul îÅŸi schimbă arhitectura, marile clădiri ÅŸi bulevarde sunt construite după gustul marelui baron. Prezidează toate comitetele de conducere, îÅŸi pune oamenii să se ocupe de tot. Îi plac femeile frumoase, pe care le emoÅ£ionează prin generozitate. Plimbările amoroase trec întotdeauna pe la magazinele cu bijuterii scumpe ÅŸi blănuri elegante. Ca absolvent al Liceului romano-catolic din Arad, nu uită să doneze sume uriaÅŸe instituÅ£iei de învăţământ.
Dar în viaÅ£a lui sunt doar fotbalul ÅŸi fabrica. El este născut în 1910, iar uzina de textile a fost înfiinÅ£ată de unchiul său, Carol, în 1909. Sunt, aÅŸadar, cam de o seamă. De altfel, înainte de a pleca în SUA, Carol îl trimite pe Francisc în fabrică, să lucreze cot la cot cu muncitorii. Fără a împrumuta ÅŸi severitatea extremă a unchiului său, atunci când UTA va exista ÅŸi va fi campioană, tânărul baron va proceda la fel: Petschovschi, Bonyadi sau Mercea erau văzuÅ£i, nu o dată, muncind cot la cot cu textiliÅŸtii.
