După titlul din 1974, primul din istorie, Craiova a început să sufere. Unii spun că bucuria triumfului nu acoperise în totalitate durerea pierderii din 1973, când ÅžtiinÅ£a terminase pe doi, la golaveraj. Îi lipsise un gol, unul singur, ÅŸi asta pentru că Dinamo îÅŸi amânase un joc, cel cu CFR Cluj, pentru... 13 minute. Înaintea ultimei runde (era, practic, vorba de două restanÅ£e), Craiova avea un avans de două puncte ÅŸi golaveraj mai bun, 54-35, faţă de 47-32 cât avea Dinamo. Meciurile încep simultan, iar Dinamo ÅŸtie un lucru: dacă „U” pierde la Arad, cu UTA, CFR Cluj trebuie să piardă în Åžtefan cel Mare la 4 goluri! BroÅŸovschi înscrie pentru UTA, iar la BucureÅŸti arbitrul sătmărean Otto Anderco, motivând că plouă torenÅ£ial, retrage echipele la cabine pentru exact 13 minute. Meciul de la Arad se încheie, Craiova e în genunchi, iar la radio se anunţă cum Dinamo face diferenÅ£a necesară; după Viorel Sălceanu ÅŸi Dumitrache, de două ori, înscrie ÅŸi Alexandru Moldovan: 4-0! „Le-am dat prima noastră celor de la CFR”, avea să recunoască, după ani, Sălceanu. „Iar conducerea noastră s-a asigurat, cu bani mulÅ£i, că UTA va face tot ce-i posibil să bată pe Craiova. Åži aÅŸa a fost!”, spune acelaÅŸi Sălceanu.
Anul următor, ’74, situaÅ£ia e perfect identică. Ultima etapă, Craiova are două puncte avans ÅŸi joacă la PloieÅŸti, cu Petrolul. Dacă pierde, Dinamo e campioană – cu o condiÅ£ie: s-o bată în Åžtefan cel Mare pe FC ArgeÅŸ, campioana din ’72, la 7 goluri diferenţă. Ceea ce se întâmplă, Dobrin ÅŸi ai săi fac figuraÅ£ie, rezultatul e într-adevăr 7-0, dar ÅžtiinÅ£a rezistă la PloieÅŸti, 0-0 ÅŸi e campioană. (Între altele, în acel meci debutează, la „U”, Negrilă.)
Cum spuneam, aceste sezoane, cu o medie de 40.000 de spectatori pe Central, ard ÅŸi prefac în legendă o echipă. Adrian Păunescu lansează, în Flacăra, după titlul pierdut în ’73, sintagma „campioana unei mari iubiri”, ca replică în oglindă la Dinamo – campioana României.
În 1975, ÅžtiinÅ£a dă înapoi: termină pe 3, după Dinamo ÅŸi ASA Tg. MureÅŸ, dar se califică prima dată în finala Cupei. O va pierde, în faÅ£a Rapidului, care venea din B, cu 1-2. Oblemenco, tot el, trecut de 30 de ani, deschide scorul pe „23 August”, într-o nocturnă de vis, dar un puÅŸti, Nae Manea, fugit din spital în papuci ÅŸi halat, egalează, trimite meciul în prelungiri, oltenii rămân fără doi jucători, eliminaÅ£i de Rainea, acelaÅŸi Rainea dă fault în atac la Balaci, la un gol perfect regulamentar ÅŸi tot Nae Manea înscrie în minutul 100...
...SfârÅŸit de capitol. GeneraÅ£ia Oblemenco, Deselnicu, Å¢arălungă, Bădin, Strâmbeanu se clatină. Suntem în 1976. De fapt, sunt în Kuwait City, cu Ilie Balaci, pe ţărmul Mării Arabiei, în 2010. Ilie fumează, fumez ÅŸi eu. „În ’76? Terminăm pe 6, în Cupă ne scot unii de la CSU GalaÅ£i, echipă de B, în semifinale. În toamnă vine TeaÅŸcă ÅŸi, în prima etapă, zice Ilie, batem la BucureÅŸti pe Progresul cu 5-1, eu dau 4, unul CârÅ£u. Purcaru era în poartă, Negrilă, Constantinescu, Talibă Deselnicu ÅŸi Purima pe spate, Åžtefănescu ÅŸi Beldeanu mijlocaÅŸi, Å¢arălungă, eu Donose ÅŸi CârÅ£u – în atac. Am luat 10 în Sportul, a doua zi... Da, Deselnicu mai era...” „Åži Oblemenco?” „Nea Nelu, nu... atunci, în campionatul ăla, i-a gonit TeaÅŸcă din oraÅŸ... în primăvară, din cauza cutremurului din 4 martie, returul a început mai târziu, ei s-au dus la GalaÅ£i ÅŸi au ÅŸi promovat anul ăla cu FCM GalaÅ£i din B în A... Dar atunci, în primăvara aia, Piticu’, Micu’ Napoleon a vrut să ne execute ÅŸi pe mine, ÅŸi pe Beldeanu, pe mai mulÅ£i.” Ilie trage din Å£igară. Privirea e departe, dincolo de ape, ca în copilărie, la BistreÅ£. Refac din ziare momentul.
E 4 martie 1977. La ora 21 ÅŸi 22 de minute, un cutremur de 7,2 grade pe scara Richter pune Å£ara la pământ. CeauÅŸescu e în Nigeria, îl invitase Olusegun Obasanjo, preÅŸedintele lor. „După cutremurul ăla l-a apucat. În retur s-a Å£inut de capul nostru, pe la facultate, pe la rectorat. A trimis telegrame de mulÅ£umire partidului, de fapt el era o creaÅ£ie a partidului. MulÅ£i au zis că el a fost creatorul Craiovei Maxima, dar nu e aÅŸa. Am terminat pe 3 anul ăla, după Dinamo ÅŸi Steaua, dar am luat Cupa, prima din istoria noastră, 2-1 cu Steaua, pe Republicii. El îi mulÅ£umea pe secretarii de partid, că ce bine o ducem, ce repede ne-am refăcut, ÅŸi prin spate incita publicul împotriva mea, a lui Aurică. Le spunea tot felul de prostii. Odată a apucat să promită că pleacă dacă nu i se îndeplineÅŸte nu ÅŸtiu ce dorinţă ÅŸi ăia de la Universitatea l-au lăsat din braÅ£e. A doua zi, mi-aduc aminte, oraÅŸul era la pământ, el stătea în blocul ăla frumos din faÅ£a Primăriei, la English Park ÅŸi gesticula, cu valizele în mână, cu pălărie pe cap... un personaj... Dooooomnilooor, striga, vreÅ£i să ÅŸtiÅ£i ce face Ilie Balaci? Pe unde umblă? Cine e Aurică Beldeanu? Strângea lumea ca la urs, juca teatru. Pe unde umblam eu?! Aveam 20 de ani ÅŸi o prietenă, din ÅŸcoală. Pe Dana, care e cu mine de când eram un puÅŸti... În sfârÅŸit, până la finală l-am făcut noi să plece. A zis că să ne dea afară. L-am dat noi pe el. Pe bancă a stat nea Titi Deliu, el scria în Flacăra, peste câteva zile, cum l-a condus pe nea Titi, cum ÅŸtia el că Vigu o să rateze penalty... tot. Eu cu Sorin am dat golurile. Åži de el ne-am despărÅ£it, Dumnezeu să-l ierte; da, atunci, după primăvara aia s-a născut Craiova Maxima, dar formula ei, se poate verifica, nu-i aparÅ£ine.” Marele Blond, singurul geniu pe care l-am cunoscut, tace. „Eu ÅŸi când eram la naÅ£ională n-am acceptat ca Åžtefan Covaci să mă dea la o parte, nu eram mut. Mă, Ilie, mai taci, zicea nea Tinel Stănescu, secundul lui Covaci, dar antrenor principal la noi, la Craiova, mai taci, mă, Ilie, că nu te mai chem la lot, nu mai vii la naÅ£ională. Ba, ai grijă mata, nea Tinele, că nu te mai primesc eu pe la Craiova...”
Ilie îÅŸi aprinde iar o Å£igară. „Ce om, nea Tinel! Ce om...” Are o lacrimă în cristalul ochilor. Sau poate e doar reflexia mării. Probabil. „Da, Marius, atunci s-a născut Craiova Maxima...” Ilie, campion ÅŸi-n ’74, cu „campioana unei mari iubiri”, ÅŸtie cel mai bine cum a fost. Cum era. Cum erau. Acum 48 de ani...
De aproape patru ani nu mai este nici Balaci, geniul tutelar al tuturor lucrurilor bune întâmplate Craiovei.
