În toate structurile fotbalului mondial se vorbește despre performanță ca despre o condiție a existenței. Nu se poate concepe un “modus vivendi” fără a lua în calcul succesul, iar acesta se obține la nivelul esențial al jocului, în speță pe teren, dar și la nivelul economic, financiar, în planul vânzărilor, al marketingului etc.
Forțele fiecărui club, ale fiecărei societăți, sunt implicate în atingerea respectivului succes, cel de pe gazon, și lupta aceasta seduce prin tensiunea frumoasă pe care o propagă în rândul fanilor, dar și printre spectatorii neutri, inițial, ai fenomenului, atrași ulterior de partea unora sau a altora, de fapt de partea fotbalului.
Să învingi, să câștigi, să fii cel mai bun! Iată ceea ce se află la capătul tuturor eforturilor: ideea de a obține succesul. Prețul victoriei însă nu este, întotdeauna, chiar atât de simplu de suportat. Ba, în unele cazuri, dimpotrivă, e cel mai dificil de gestionat.
Și iată de ce cred asta, observând, de la un timp, anumite tendințe în dezvoltarea acestui sport. Dar mai vorbim oare doar despre un sport? Sau avem deja o industrie aici, care obligă prin investițiile făcute, vezi cazurile cluburilor uriașe, gen Real Madrid, Barcelona, Manchester United, Bayern München, PSG și lista poate continua până la completarea gândită și dezvăluită de președintele madrilenilor, Florentino Perez, în ideea care s-a numit Super Liga Europei. Iată însă că între primele opt echipe din Champions League nu se regăsesc nici Barcelona, nici Manchester United, nici Paris Saint Germain, semn că banii sunt una și adevărurile din teren, altceva, de cele mai multe ori. Sau, măcar de atâtea ori cât talentul jucătorilor și organizarea gândită de antrenori se dovedesc a fi superioare unei anumite siguranțe financiare.
“Non licet omnibus adire Corinthum”, scria Horațiu, adică “Nu-i dat tuturora să se ducă în Corint”. Acum vreo două mii de ani Corintul, una dintre cetățile grecești, era vestit în epoca înfloririi sale, prin viața frumoasă, de lux și de petreceri pe care o ducea sub protecția zeiței Afrodita, care îi era patroană. Dar din pricina unor taxe mari la care erau supuse mărfurile din afară, plăcerea de a petrece la Corint era și foarte costisitoare.
Și atunci, ca și în zilele noastre, cu condiționările impuse de fair-play-ul financiar al UEFA, discuția era despre bani și abia apoi despre valoare. Nu toată lumea are banii pentru Corint, a se citi Super Liga, dar în teren mai contează, încă mai contează și, din fericire, asta se și vede, valoarea, adevărul din joc. Care îți va permite să ajungi, poate, și în Corint, dacă asta îți dorești, dar sigur te va lăsa să joci cu cei mari. Ba chiar să-i învingi! Urmează “sferturile” de finală ale Ligii Campionilor și vom vedea ce și cum. Dar, mai ales, cine!
