Pe vremuri, dar nu chiar atât de departe în timp pe cât poate părea la prima vedere, era foarte popular, în presă, dar și în rândul suporterilor, așa numitul “clasament al adevărului”. Practic, ideea venind, sper să nu mă înșel, din Anglia, era vorba despre o operațiune matematică. Dincolo de ierarhia oficială, se calcula, pentru fiecare echipă, un punctaj în care se adunau doar punctele câștigate în meciurile din deplasare și se scădeau punctele pierdute pe teren propriu. Sigur, astfel de calcule, deloc complicate, se pot face și astăzi, dar parcă relevanța unui astfel de “clasament al adevărului” nu este chiar aceeași. Oricum, popularitatea lui nu mai este nici ea la cote de atenție prea mari, ca să fim sinceri. Însă istoria consemnează și astfel de lucruri, mai mult sau mai puțin importante, semn că, la fotbal, nimic nu se pierde, niciodată. Și e bine astfel. Fanii au nevoie de elemente de acest gen în propria lor analiză.
Dar, dincolo de acest joc de cuvinte, destul de facil, recunosc, cel cu “clasamentul adevărului” și “adevărul clasamentului”, se poate face o sinteză destul de complexă asupra ierarhiei la zi, în Superligă, după 13 etape, care nu sunt deloc puține pentru un astfel de demers. Fără a ne grăbi cu concluziile!
Pornind, desigur, de la lider, FC Botoșani, unul surprinzător, dar pe deplin meritat acolo unde este, grație unui joc excelent și constant bun, și până la ultima clasată, FC Metaloglobus București, care a reușit, în chiar această etapă, a 13-a, să învingă campioana en-titre, FCSB, cu scorul de 2-1, obținând astfel prima victorie din istorie pe scena primei ligi din România! Și încă ce victorie!
Întreaga ierarhie are, totuși, un adevăr al ei, care provine de la valoarea jocului fiecărei echipe până în acest moment, iar finalmente, ea va aduce, ierarhia adică, și verdictele. Premiile, aplauzele sau, după caz, corigențele, în funcție de parcursul total. Tot ceea ce este însă de remarcat acum este tocmai această continuă luptă pentru puncte și poziții. În loc de concluzii, o idee: fotografia clasamentului este una, cum se spune, “în mișcare”, dar perfect relevantă pentru momentul actual. Nu este un verdict, dar poate fi un punct de plecare
