A început returul Campionatului Național Casa Liga 1 și, pînă la finalul sezonului regulat, totul se va petrece cu o rapiditate fără precedent la noi în această competiție. De fapt, și după finalizarea returului lucrurile vor continua să se desfășoare în aceeași manieră, sistemul play-off/ play-out păstrând ritmul accelerat al etapelor. E iarnă acum, dar meciurile trebuie să se joace în condiții cât mai bune, și aici mă refer la starea suprafețelor de joc, așa cum sunt prevăzute și stabilite în normele care stau la baza licențierii și omologării lor. E mai mult decât o dorință, desigur, e o obligație a cluburilor față de propria competiție, o necesitate impusă de civilizația fotbalului într-un timp câștigat de partea jucătorilor și a fanilor.
Niciodată nu s-a mai jucat la început de ianuarie, dar în aceeași frază trebuie spus tot adevărul: niciodată nu s-a mai jucat în plină pandemie!
De zece luni suntem într-o cursă contraconometru la nivel planetar și consecințele suntem obligați să le suportăm cu toții. Viteza cu care se derulează totul este, uneori, halucinantă, iar întreaga omenire e parte a acestei interacțiuni cu efecte care trebuie controlate.
Am pierdut sau am câștigat aceste zece luni, scurse de la declanșarea primei stări de urgență?
Începutul verii ne așteaptă cu un turneu final european (amânat, din cauze bine cunoscute, de anul trecut), care programează și la București patru meciuri și toate campionatele continentale sunt supuse aceleiași presiuni: trebuie să se încheie astfel încât echipele naționale calificate să obțină timpul necesar pregătirii. Și cum jucătorii care compun reprezentativele de la Euro 2021 sunt peste tot, iată rapiditatea cu care se joacă, intensitatea competițiilor și presiunea inevitabilă care decurge de aici.
Am câștigat, pentru că, totuși, lumea a mers mai departe, fotbalul a continuat să își spună poveștile, iar toate au existat aproape ca înainte de incredibila și neașteptata declanșare a pandemiei.
Am pierdut, tocmai pentru că există în ecuație cuvântul “ aproape”. Lucrurile sunt “aproape” la fel, fotbalul este “aproape” același. Dar nu exact cum era, nu cu spectatori în tribune, nu într-un timp obișnuit pentru competiție.
Vom trece peste toate într-o bună zi și ne vom putea uita către tot ce a fost cu o stare de spirit pe care o intuiesc, dar pe care nu o pot descrie aici. Aici și, mai ales, acum.
“ Et in Arcadia ego!”. Da, și eu, și dumneavoastră, noi, cu toții avem nostalgia unor timpuri normale, a unei societăți în care, vorba lui Marin Preda, timpul să aibă răbdare cu oamenii.
Meciurile se joacă, iar acest fapt e un lucru egal cu un semn de rezistență morală la toate prin care am trecut: fotbal, comunitate, planetă.
A început returul campionatului și emoțiile provocate de fiecare meci ne vor apropia, etapă de etapă, de momentul revenirii la firesc. Nu e loc de amânări. E loc de speranță. De solidaritate. Și de fair-play!
